luxatia coxo-femurala

Luxatia coxo-femurala

O afectiune ortopedica frecventa la carnivore este luxatia de sold (coxofemurala).

Cauzele aparitiei sunt cel mai frecvent traumatice (lovituri cu obiecte dure, caderi de la inaltime, accidentari provocate de masini, necroza de cap femural, fracturile de bazin calusate defectuos s.a.) si mai rar secundar unor afectiuni congenitale care duc la aparitia subluxatiei sau luxatiei articulatiei soldului (displazia de sold, condropatiile, rahitismul).

Ca si mecanism, capul femural scapa din cavitatea acetabulara, apar desirari ale capsulei articulare, intinderea, desirarea sau chiar ruperea ligamentului propriu al capului femural, cu pozitionarea capului dorsal cavitatii acetabulare, ventral si cranial acesteia.

Cel mai frecvent apare la un singur picior, mai rar la ambele.

De cele mai multe ori animalul nu mai face sprijin in piciorul afectat, manifestand durere la manevrarea membrului si mai ales la palparea mai puternica a articulatiei soldului. Se vede si o inegalitate a membrelor posterioare atunci cand sunt pozitionate paralele. Se observa si vizual si la palpare o inegalitate intre zonele de articulare ale oaselor femurale cu bazinul. Se recomanda diagnosticul imagistic prin efectuarea unor radiografii de bazin, pentru un diagnostic cert si pentru eliminarea altor afectiuni care pot semana la prima vedere cu luxatia de sold (deformari ale soldului datorita unor hematoame, abcese, formatiuni cu localizare periarticular sau articular, fractura de col femural, displazia de sold, fracture de cavitate acetabulara, etc). Dupa ce se pune diagnosticul, daca pacientul este stabil si nu mai are alte afectiuni a caror abordare sa fie mai importanta, se va reduce durerea prin analgezice specifice administrate parenteral (injectabil), sedare daca pacientul este foarte agitat datorita durerii si imobilizarea intr-un spatiu mic. Medicul stabileste daca este oportuna incercarea de remediere nechirurgicala, prin manevre specifice de repunere a capului femural in sold sau daca este necesara o interventie chirurgicala pentru remediere.

In situatia remedierii nechirurgicale, se recomanda imobilizarea membrului afectat cu un bandaj care suspenda piciorul de la sol, nemailasandu-i animalului posibilitatea sa il foloseasca timp de 10 - 14 zile restrictionand si miscarea pe care acesta o face. Este bine ca medicul sa evalueze din prima clipa daca se justifica aceasta interventie si daca nu exista riscul de recidiva, intrucat cel mai frecvent ligamentul capului femural se rupe in situatia luxatiei traumatice, iar la cele congenitale trebuie in primul rand evaluate si tratate cauzele primare.

In situatia in care doar chirurgia este salvatoare, medicul chirurg decide ce metoda se va utilize.

Printre metodele folosite, se afla:

  • fixarea capului femoral in articulatie printr-o artrodeza temporara cu brosa care va fi ulterior indepartata (metoda folosita mai rar in ultimul timp, datorita riscurilor de artroza)
  • sutura capsulei articulare desirate
  • inlocuirea ligamentului propriu al capului femoral cu un monofilament sau un manunchi de monofilamente care se vor fixa pe partea laterala a trochanterului femural si pe partea mediala a cavitatii acetabulare, ele trecand printr-un tunel creat prin trochanter, col, cap femural si cavitatea acetabulara
  • intarirea capsulei articulare cu fire de sutura care sunt prinse intre partile dorsale ale cavitatii acetabulare si trochanter
  • folosirea mai multor metode simultan

In situatia in care nici una din aceste metode nu da rezultate, sau riscurile de recidiva, artroza sunt prea mari, se poate apela cu succes la rezectia de cap si col femural care are sanse de peste 90% sa aduca in 3 - 5 saptamani pacientul la un mod de deplasare normal si fara dureri.

Postoperator analgezia este importanta si de asemenea repaosul si restrictia efortului.

Se pot face radiografii de control periodice pentru evaluarea recuperarii articulatiei.

Dr. Fogarasi Peter